Despre comunitate
Descrierea comunei
Urmele de locuire pe teritoriul comunei Mihail Kogălniceanu datează din epoca geto – dacă. Din antichitate și pană astăzi partea centrală a Dobrogei a constituit o zona intens populată, ce a oferit posibilități de legătură între centrele vitale ale regiunii. Teritoriul comunei Mihail Kogălniceanu adăpostea un drum de acces ce traversa Dobrogea de la est la vest, dar și de la nord la sud, de la Ibida la cetatea Noviodunum. Astfel găsim situri romane, romane bizantine și feudale târzii, deosebit de bogate în material arheologic. Comuna Mihail Kogălniceanu este cunoscută în special datorită descoperirii pe teritoriul aferent a celui mai bogat tezaur de monede tătărăşti din România, fapt ce atestă importanța economică și socială a acestui teritoriu în perioada medievală. În epoca medievală reşedinţa de comună apare sub denumirea de Enikioi, cuvânt de origine turco-tătară, ceea ce înseamnă „Sat Nou”. În documentele de război turceşti de la începutul secolului al XIX – lea satul Enikioi apare ca aşezare locuită de romani, ce aparţine de comuna Congaz, urmând ca abia la începutul secolului XX să primească denumirea actuală.
Personalitati marcante ale satului Mihail Kogalniceanu sunt actorul Ioan Andrei precum si prozatorul si dramaturgul Stefan Caraman.
O evoluţie asemănătoare au avut-o și celelalte două sate componente ale comunei. Localitatea Lăstuni (Hagilar, până în 1964) se presupune că a fost întemeiat în jurul anului 1600 de un grup de turci hagii, care veneau din pelerinaj de la Mecca, de unde şi numele iniţial (de la cuvântul turcesc haggilik, care înseamnă peregrinare, pelerinaj). Paralel cu ei, dar mai cu seamă după 1878 au poposit aici bulgarii şi românii. Pe la 1877 cei mai mulţi locuitori erau turci şi cerchezi, iar la sfârşitul sec. XIX toţi cei 725 locuitori erau bulgari. A cunoscut aceeaşi soartă ca toate satele bulgăreşti, în sensul că după 1940 s-a produs schimbul de populaţie, locul bulgarilor fiind luat de aromânii veniţi din sudul Peninsulei Balcanice, care au adus cu ei obiceiul păstoritului. Un mic grup de populaţie a venit relativ recent şi dinspre judeţele din Moldova.
O vechea biserică, ctitorită în 1853 s-a prăbuşit datorită cutremurelor din 1977 şi 1986. Evlia Celebi menţionează satul Rândunica în 1600, sub forma Congaz, după care turcii au adăugat sufixul ”chioi“. Înainte de războiul Crimeii era locuit de tătari, după care au început să sosească români şi bulgari, cei din urmă devenind majoritari în 1896, după cum ne informează Gr. Dănescu. Conform informaţiilor furnizate de Lahovari, satul avea o populaţie de 1289 persoane şi dispunea de o biserică încadrată cu un preot, precum şi o şcoală cu doi învăţători. După 1940, pe măsură ce bulgarii au părăsit Dobrogea, locul lor a fost luat de familii de români. Între personalităţile plecate din localitate se remarcă Alexandru Perianu, jurnalist şi monografist,folcloristul Costache Constantin,Nichita Bonjug,invatator,folclorist,publicist si monografist, s-a nascut in Cogaz, deputat in primul Parlament al Romaniei intregite.
NOMENCLATORUL privind denumirea străzilor aprobat prin hotararea nr. 44/31.08.2020
